Acum sa trecem la vestea ceva mai buna,si anume ca in sfarsit Serbarile Timisoreana (sau festivalul berii,pentru cunoscatori) au loc in sfarsit si in Timisoara,daca pana acum eram obisnuiti sa fie in mai,si am fost pacaliti cu vre-o trei date,iata ca pana la urma adevarata perioada in care vor avea loc este weekendul 25-27 iulie 2008,tot in locul unde am fost obisnuiti,langa Dan Paltinisanu,conform site-ului oficial.Printre invitati vor fi Cargo,Vita de Vie si Mircea Baniciu.

Asadar,ne vedem acolo?Eu cu siguranta voi fi prezent :P.

Nu m-am gandit niciodata ca berea nu ar intra destul de usor. Nu m-am gandit ca, daca cumva as da de problema asta, s-ar rezolva cu o sticla cu gatul nu-stiu-cum.

Tocmai am citit interviul lui Emilian Arsenoaie de pe Iqads. Deci e vorba de o campanie care anunta ca Skol si-a cam schimbat sticla. Si vorbeste din prisma consumatorului care stie ca Skol aluneca mai usor decat altele. Asa zic focus grupurile. Aha. Deci asta era.

Vad ca deja ai bagat un articol despre afacerea cu soferul care te aduce acasa daca "sugushezi" (acest termen este un serpelism) prea mult. Ideea este foarte simpla. Daca ajungi la un bar, club, terasa si te apuci de baut si esti cu masina, poti sa chemi o FIRMA care iti pune la dispozitie 2 soferi. Ei vin cu o masina pana la locatia unde te-ai apucat de treaba, ii dai cheile la unul din ei, se urca la tine in masina, isi potriveste scaunul si oglinda, te sui frumos in fata sau daca esti cu "muhera" in spate si el te va duce exact la tine acasa. Iti parcheaza masina, iti da cheia, ii dai 50 Ron, el iti da si chitanta daca soliciti si pleaca impreuna cu celalalt sofer care a venit cu alta masina in spatele tau.

O afacere foarte profitabila dupa cate am inteles si conditiile care trebuiesc indeplinite de catre angajati sa aiba doar permis de conducere. Trecand peste aceasta afacere profitabila revenim la "Cel mai misto tip din Romania", care in aceasta seara nu mai avea acea freza "afro" cu care ma obisnuise.

Dupa vreo 2 beri si 2 tigari, cu toate ca se lasase am mers spre casa, cu gandul la primul meu articol de pe blog.  Revin cu alte articole de maine.

La un moment dat pe la vreo unu şi ceva mă sună Miloo că or' mai deschis ăştia o sticlă de vin. Clar zic, mă bag în pat. Mă sună ăsta pe la vreo două cum că or terminat şi tot mai merg. Greu m-am hotărât, dar am mers şi eu. Aici show. Ăştia erau toţi băuţi în afara de mine. În Lord's era un rock din ăla agresiv (ha mă Pitic?) şi lume puţină. Eu eram oricum obişnuit, Pitic nu prea. La un moment dat vine Miloo cu ideea să joace darts cu Pitic. Pe scena din Lord's unde îi darts-ul erau câţiva rockeri care dansau agresiv (cum îi zice la shmenu ăla a lor când dansează şi se aruncă unul în altul şi se tot împing?). Nici un impediment însă pentru ai mei care dădeau din săgeţi la 30 de cm de maniacii cu dansu lor. Faza tare e că l-o bătut Pitic pe Miloo rău de tot. Am mai stat până pe la vreo 4 şi somn.

Azi în etapa interemediară pe primul loc Andreea - "bah Gika tot pe spatele lu Pitic vrei sa castigi puncte?", pe doi Gica - "citat din PITIC, ad literam: "Pizda d alordr"" şi pe trei Alexandra T - "How does the London Eye blink?"

..:: Divizia A Dreamfactory la Statusuri ::.. şi ..:: Divizia B Euphoria la Statusuri ::..

Clasament Provizoriu | ETAPA 29

Related Posts / sau linkuri / sau posturi care au legătură cu ăsta:

I see Lord's people
Divizia A DreamFactory la Statusuri
Cum sa devii portocaliu
Poze Pepe
Despre Pepe

Mi-a plăcut, nimic de zis. Berea e ok. Ce-mi vine să mă uit pe etichetă... Citesc: "Bere blondă pasteurizată produsă în Ungaria. Importator şi distribuitor:InBev Romania S.A."  Asta nu mi-a plăcut. Cum draq "berea fotbalului românesc" să fie produsă în Ungaria?! Aşa ceva eu nu pot să înghit. Revin la Carlsberg.

Dar fabrica de la Blaj ce o produce?! Sau nu mai face faţă?! ... ?!!!!

scaunul e destul de inconfortabil, laptopul se deschide greu, iar ceasul arata ca deobicei ora exacta

in prezent am jumatate de diploma de bac si astept cu drag admiterea la facultate... zilnic cel putin 4 ore se duc pe meditatii sau pregatire, vreo 2-3 pe drumuri si restul pe scaun deschizand laptopul si uitandu-ma la ceas. cand in sfarsit acesta se deschide realizez ca nu am ce sa fac la calculator, messengerul e prafuit, youtube merge greu, haicinciu e scarbos... si ce pot altceva sa fac sa mai treaca timpul.

voi fi etichetat ca un low lifer... ei bine asta sunt ... nu incerc sa o ascund in fata unor iesiri la terasa sau in diverse cluburi ... de multe ori e placut, muzica, atmosfera sucul rece si scrumiera plina, prietenii si multe altele ... dar pana cand ... care e drumul spre activitatea sociala dezvoltata sau altfel spus spre imaginea americana a tineriilor cu fizic atletic care pozeaza fericiti razand.

eu daca ma intalnesc doua zile consecutiv intr-un local cu prietenii epuiezez tot ce am de spus ... inclusiv amintiri, planuri dar si legat de orice alt subiect. a treia zi ce pot sa fac... sa stau la calculator si sa astept admiterea ca sa pot pleca in sfarsit in vacanta...

diversitatea te ajuta pentru o vreme .. fie ca vorbim de motoare, pardon cafe, baraca, jeg-ul din poli sau orice alta terasa ... berea are acelasi gust iar sucul poate sa fie ori rece ori ”de la rece” (dar cum drumul de la frigider la masa e lung... va fi doar putin rece)

Paranteză: M-am enervat foarte tare acuma seara pentru că am realizat dinnou că Oradea/România este un mare MALL. Am vrut să elaborez pe subiectul ăsta, dar m-a chemat natura, adică baia mică. Baia mică RULEZ! Întrebaţi-l pe Miloo! E un punct, unde indiferent că trebuie să mergi la şuşu (citat Andreea), sau la cachiţi (citat tot Andreea), tot stai jos atunci când eşti obosit/beat/rupt/mangă/copt/lemn/ accidentat (etc...), că te rezemi de shmenu ală cu capu'  şi pe moment îţi trec problemele (dacă n-ai fost la mine acasă nu eşti prietenul meu şi nu ştii despre ce vorbesc - aşa că hai o dată şi afli).

Revin: Am terminat cu baia mică, dar am observat o ramă de poză (goală fără poză în ea) şi mi-am amintit că am primit-o cadou. Pe ramă scrie "Om simplu, pe gustul tuturor!". De aia am zis că decât să-mi descarc nervii pe nush ce ţăran, care toată viaţa lui o'să-mi dea subiecte de post-uri, mai bine fac un top 5 al cadourilor primite (nu ca valoare, ci ca şi valoare sentimentală, sau ca şi surpriză). M-am gândit mai mult, adică până cand am scris ce am scris până amu, şi am zis ca nu bag cu locuri. Doar primele 5. Le-am notat în excel şi am dat să ordoneze după nume. Iată clasamentul:

Ştiu că nu te interesează, dar data viitoare când o să fie ziua ta şi o să vină un om la tine cu un cadou simplu şi la subiect, sper să te simţi mai bine decât cu cadoul ăla de 20 de lei pe cap, care se dau să îţi iei tu ce-ţi doreşti.

Revenim la treburi serioase:

Acuma seara pe primul loc Emi - "aia care or castigat la intermediara pot schimba", pe doi Pitic - "Amu ca s-o trezit pp pot si io sa ma pun sa dorm LUX" şi pe trei Bentze - "nu fac nimic… nimic util".

..:: Divizia A Dreamfactory la Statusuri ::.. şi..:: Divizia B Euphoria la Statusuri ::..

Clasament Provizoriu | ETAPA 26

Related Posts / sau linkuri / sau posturi care au legătură cu ăsta:

Viata la Mall
Divizia A DreamFactory la Statusuri
Cum sa devii portocaliu
Poze Pepe

Sunteti intr-un local, localul are o groza de sortimente de bere. Ce v-ar determina sa cumparati o bere anume? Nu ma refer doar la pret, intrebarea e ce promotie la berea respectiva credeti ca v-ar convinge sa o alegeti in dauna altui sortiment?

Sau, sunteti intr-un magazin, vreti sa cumparati bere. Lasand la o parte costul, e important si el desigur, ce promotie, ce chestie, ce adaugare, nu mai stiu ce .... ce v-ar convinge sa alegeti un tip de bere de pe raft si sa lasati restul sortimentelor acolo?

As dori cat mai multe raspunsuri, cat mai multe idei, orice credeti ca ar ajuta o anumita marca de bere sa se vanda. Lasand la o parte experienta in degustarea acelei beri, presupunand ca nu stiti ce gust are. Ce ati face voi pentru a promova o anumita bere?

Premiul cel mare, pentru cea mai buna idee: o bere :P.

InBev are Stela Artois, Beck's, Skol si Leffe, in vreme ce Anheuser-Busch  are Budweiser si Michelob.

Sa le dea Al-de-sus sanatate, spre deosebire de alimente , criza de bere inca nu se anunta...

Cum stateam asa, in iarba, si sorbeam cate-o inghititura, ma gandeam ca doua chestii majore ii lipsesc acestei bauturi abosolut minunate: alcoolul si o plaja exotica! O plaja fara o suta de copii alergand de colo-colo.

Si la Music Festu' de weekendul asta, ca si la German Festu' de acum o luna, lumea se aduna gramda, copiii fericiti ca pot alerga de jur imprejur, parintii fericiti ca pot bea o bere rece si asculta o muzica decenta.

Azi, ca si acum o luna, am avut aceeasi conversatie. Atunci stateam pe-o bordura si beam o bere si ne aminteam cum am zis acum doi ani ca "da, suntem pregatiti sa avem un copil, si-asa nu mai iesim atata, n-o sa ne schimbe viata in mod dramatic, am chefuit destul". Dupa un an si ceva in exercitiul de parinte, am ajuns la concluzia ca nu e niciodata destul cat ai chefuit sau cat ai iesit la bere.

Prieteni si terase si beri, vreau sa va spun azi cat de dor mi-e de voi! Uite-atataaaaaaaaaaaa de tare!

Prima întâmplare “dureroaså” care îmi vine în cap este vizitå la o rudå, la o mini-petrecere organizatå cu ocazia unei nu stiu ce aniversåri, så zicem. Printre cei prezenti sunt câtiva cunoscuti dar si persoane întâlnite abia atunci. Toate merg frumos, atmosferå relaxantå, muzicå în surdinå, bufet suedez, o glumå pe alocuri, o bârfå în alte locuri, un påhårel, în fine, treburi de acest gen. Tocmai când se simte nevoia de o pauzå linistitå pe fotoliu, apare în acelasi timp si un alt fel de nevoie, pentru un alt fel de fotoliu (J). Câteva broboane de sudoare apårute pe frunte sugereazå gråbirea cåtre locul acela unde uneori te nasti a doua oarå. Ceea ce se si întâmplå. Procedeul în sine nu este important, cert este cå se simte nevoia unor cinci minute de råsfoit printr-o revistå abandonatå intr-un colt, asa, degeaba…La finalul “operatiunii”, stupoare ! Suvoiul nåvalnic de apå pråvålit din bazin se pare ca nu ajutå cu nimic. Ala mic si negru se încapataneaza så plece. Pur si simplu nu vrea. Spatele este invadat brusc de mii de picaturi, ritmul respiratiei se accentueaza, ochii se maresc mai ceva ca acum cinci minute, privirea cauta cu disperare ceva…Ceva, da’ ce ? Aici este problema mare…Neuronii intra în triplu proces de creatie, retina incepe så deruleze imagini continand cele mai pesimiste urmari ale faptului ramas asa…Nu, trebuie rapid o solutie. De plecat acum clar nu se poate, chiar daca ailalti isi tocesc unghiile ciocanind în usa. Så se duca prin vecini så-si lase urmele daca nu mai rezista. Nu parasim locul accidentului ! Se insista, totusi, cu apa dar fara niciun folos. Ala mic rezista. Evident, toate obiectele prezente prin zona devind potentiale arme. Gandul ca la un moment dat contactul direct este ultima solutie nu face decat så impaienjeneasca privirea, oricum disperata, a “prizonierului”. Ideile se precipita: “Aveti cumva un umeras care nu va mai trebuie?...Nu, nu e bine..asta inseamna ca trebuie så ies de aici..”… “Aha: revista !...Nu, nici asa nu merge..”. Se aud zgomote cu subinteles de cealalta parte a usii. “Nu, nu…nu cu mâna…”. În coltul tremurând al ochiului drept se simte o lacrima. Sacrificiul suprem trebuie facut. Parca se aude ala mic rânjind :”hellooo…ce faci? Vrei så ne jucam…?”. “Mori ! Pleaca !”…

Câtå urå ! Ce mai freamat…Sacrificiul a fost facut. Ultima apa trece nepasatoare pe acolo pe unde acum un minut se producea contactul direct.. Restul e tacere si plânset.

Depasind momentul nu tocmai apetisant de mai sus, trecem la un alt eveniment, un pic mai suportabil, de acesta data. La un moment dat, în timpul studentiei, cand nevoia acuta de bani era omniprezenta, s-a nimerit så iasa în cale un interviu la o companie. Evident, lucru ce nu putea scapa fara a fi sarbatorit. Zis si facut. Se suna adunarea, incep usor, usor så se inalte “gemenii” construiti din paharele de plastic ramase unul dupa altul goale, glume, rasete, ficatul rezista. Nu acelasi lucru se intampla cu echilibrul si privirea iar literele incep så devina neascultatoare, iesind în ce ordine vor ele. Creierul seamana cu o bunica ce incearca så-si cheme copii în casa insa acestia, în speta picioarele, mainile, urechile, ochii, nu o asculta. Ei bine, personajul nostru se indreapta intr-un final, invins, catre locuinta cu gandul la interviul de a doua zi, evident atat cat mai putea så gandeasca. Brusc, pamantul se transforma intr-un teren minat iar una din mine, imaginativ, explodeaza. Urmarea este pozitia orizontal. Ciudata cadere, insa. Asfaltul pare moale, cald, linistit. Totusi, cu o ultima comanda ratacita prin materia cenusie, trupul este indemnat så-si reia verticalitatea. Aici intervin problemele de ordin tehnic. Balamalele nu functioneaza, membrele par ca se impaca bine cu asfaltul, chiar isi propun så petreaca ceva mai mult timp impreuna cu acesta, ignorand total strigatele disperate ale centrului de comanda. De undeva de langa aceasta reprezentatie de-a dreptul penibila, cativa spectatori involuntari se prapadesc de ras. Aaa, pai stai dom’le, cum vine asta ? Cine esti dumneata så razi de neputinta altuia ? Ok, nu ne ridicam dar incercam macar så vorbim. Proasta alegere. Limba doarme de mult si nu da semne ca ar interesa-o ceva cuvinte sau propozitii iar maxilarul oricum e lipit. Urmarea ? “hmmhhmmm…”. Las-o asa…Finalmente, trupul raspunde la comenzi, copacel, copacel iar personajul nostru ajunge în patul lui, adormind instant...A doua zi, se parcurg etapele transformerilor mahmuri. Evident, prima este trezirea, cu toate durerile si chinurile adiacente. Incarcarea datelor nefiind inca parcursa, amicul nostru nu stie ce s-a intamplat cu o seara inainte, ce taratoare penibila ajunsese la un moment dat. Oricum, memoria este stearsa. Ajuns în fata chiuvetei isi da cu apa pe fata dar ceva nu este în regula. “Ce naiba…”. Ridicand privirea spre oglinda si vazand imaginea de acolo, tinde initial så se uite în spate. “Nu, nu e nimeni, eu sunt ala..”. Se pare ca bunul sau prieten, trotuarul, ii lasase niste semne, si nu vorbim de ruj pe gulerul camasii. Cate un pic pe frunte, cate un pic pe nas, asa de control. “Futu-i…Am interviu intr-o ora..”. Nu are rost så comentez reactiile urmatoare, disperarea de a gasi macar o sapca, drumul din mijloacele de transport sau interviul în sine. Penibil, oricum…

O a treia intamplare pe care o relatez în continuare s-a desfasurat în jurul unei onomastici. Un grup de amici, studenti, abia reintorsi în Bucuresti dupa sarbatorile pascale, organizeaza impreuna ziua de nastere a unuia dintre ei. Toti au fost de acord så petreaca undeva departe de caminele studentesti si au decis ca un parculet de pe langa Gradina Zoologica ar fi locul ideal. Asa ca uite-i pe prietenii nostrii consumand ceva bautura proaspata de struguri, tocmai adusa de acasa, printre copaceii din parculetul amintit mai inainte. Evident, dupa vreo ora de rasete si pahare date peste cap, tuturor li se pare o idée excelenta så viziteze Gradina Zoologica, aflata la o statie de autobuz mai incolo. Zis si facut. În fine, odata ajunsi acolo, nu se putea observa vreo diferenta majora intre ei si locuitorii din custi. Erau foarte multe asemanari, în schimb (de limbaj, de comportament, de mers, pentru unii chiar de nivel al inteligentei…). La un moment dat, cand lucrurile incepusera så devina din ce în ce mai neclare, grupul nostru (foarte) vesel a parasit locul de “joaca”. În asteptarea autobuzului care så-i duca spre oras, nu au ezitat în a-si demonstra spiritul civic, suplinind lipsa unui agent de circulatie din zona. Cuvintele nu au puterea de a descrie scena în cauza. Dar iata ca soseste si autobuzul, curmand astfel efortul prietenilor nostri (pentru unii din ei de a sta în picioare, pentru unii de a sta jos iar pentru unii de a da din maini pe langa masini). Problemele, insa, abia acum incep. Cu fiecare statie urca din ce în ce mai multa lume, ora fiind si una la care se termina programul de lucru. Tabloul devenise unul destul de interesant: în picioare, foarte multa lume obosita si dornica de a ajunge acasa, cu gandul la ce så mai cumpere de-ale gurii pentru familie, unii aproape adormiti de oboseala iar undeva, mai pe la mijlocul mijlocului de transport, era trupa noastra, vesela, pe scaune, plina de glume pe care oricum numai ei le intelegeau. În afara de unul. Unul care nimerise si un scaun cu spatele la sensul de deplasare al autobuzului, apasat de calatorii din ce în ce mai numerosi, unul pentru care imaginile nu mai aveau nicio noima iar stomacul incepuse så-l certe. Respiratia ii devenise din ce în ce mai sacadata iar deznodamantul era clar, chiar si pentru creierul sau incetosat. Cu un ultim efort, isi calculeaza timpii în care poate så se ridice de pe scaun, deschide geamul cel mai apropiat si da drumul la “vulpe” pe sosea”. Planul excelent, timpii reali, din pacate a fos omis în calcule parametrul reprezentat de consumatia din parculet. Parametru care a incetinit tot procesul, mai putin ultima etapa. Adica, ridicarea de pe scaun a fost una destul de inceata, distanta pana la prima ferestruica s-a dublat în mod real doar partea cu “vulpita” a fost calculata précis. Imaginile urmatoare nu sunt recomandate celor slabi de inima. Va pot spune doar ca multi pasageri aflati în vecinatatea eroului nostru nu au mai ajuns la alimentara sau la piata sau în orice alt loc în afara de acasa, asa cum probabil isi propusesera. Nici viteazul cu pricina nu ar mai fi ajuns direct acasa daca imediat dupa aceasta murdara intamplare nu ar fi fost urmatoarea statie, deci a avut norocul så fie tras la timp din autobuz catre companionii sai. Restul de poveste nici nu merita mentionat…

Cat de curand, urmeaza o alta serie.

In fine, ideea e ca acums unt extrem de indispusa. De fapt, mai mult de-asta beau berea. Aproape toate lucrurile mi-au iesit pe dos saptamana asta. Sa nu mai spun ca am un sentiment puternic ca am inceput saptamana de lucru cu stangul.

Nici scenariile nu mi-au iesit cum trebuie zilele astea. I need another shining star, my last one just faded out. Adica am nevoie de alta muza. Ultima n-a mai facut fata si si-a luat jucariile si si-a mutat tabara in alta parte. What a pity! Desi nu cred ca din cauza asta n-o sa pot eu sa dorm la noapte.

Ce bine ca exista radio. De la winamp, ca screamerul nu-mi merge pe compul asta (da' ce naiba merge?). Postul pe care il ascult acum se numeste The 80's Channel. Acum cateva minute am ascultat Carrie, de la Europe si moralul mi-a scazut si mai mult.

In ultimul timp am devenit nostagica si, ca si Lene, mi s-a facut dor de Y!360. Cred ca o sa reincep sa scriu cate ceva si pe acolo. Si poate si pe blogul de pe Blogspot. In fine, vad io.

A dracu' bere, ca nici de ea nu mai am chef acum. Mda, se pare ca la mine nu se aplica vorba "isi ineaca amarul in bautura". Nici macar Cola nu ma atrage.

Ma uit la Puci, care doarme cu cracii-n sus langa mine. N-are el nicio treaba. Ce stie el?

Nah, uite ca totusi exista ceva ce ma binedispune intr-o oarecare masura la ora asta: Brian Adams - Summer of '69. In anul ala, mama avea 10 ani. Tata 14. Eu 0.

Daca maine (sau in fine, azi, dar mai peste vreo 10-12 ore asa) o sa ma trezesc in toane bune, poate scriu si alte chestii, desi cred ca ceva mai filozofice. Sau poate mai prostesti. Ramane de vazut.

Bluză No Brand bărbătească, mărimea L, bumbac 100% în stare excelentă practic e nouă.

Calitate: 4 stele

Preţ: 20 de lei, plus 7 lei transportul oriunde în ţară.

-Trezirea. In acest moment delicat al refacerii legaturii cu lumea exterioara,  singura lor dorinta este sa mai doarma un pic, poa’ sa fie patul si din cuie. Imobilitatea lor prematura este data, in principal, de marimea capului, miraculos transformat peste noapte intr-un imens bolovan blocat intre peretii incintei in care au dormitat. Greu, foarte greu…

-Regasirea semnalului. Odata ce vor lua contact din nou cu mama ei de lume rea si cruda care i-a trezit parca numai asa, de-a naibii, toate ramasitele de simturi se vor concentra pentru atingerea unui singur tel: “o gura de apa, te rog…sau suc, ceva…te rog io..”. In momentul contactului cu lichidul dumnezeiesc, trupul li se transforma instant intr-un burete super-absorbant, capabil sa retina si siroaiele ce se scurg de o parte si de alta a gurii impietrite sub forma recipientului in care le-a fost servita licoarea. Proces esential  pentru stabilizarea semnalului.

-Loading data. Etapa importanta pentru ca se incearca recuperarea si ordonarea informatiilor pierdute impreuna cu echilibrul in orele precedente intreruperii semnalului. Neuronii incep usor, usor sa se scotoceasca prin buzunare, scotand la lumina crampeiele de evenimente stocate anterior. Acum se ivesc cele mai multe semne de intrebare, se rostesc expresii de genul “nu mai fac niciodata”, “boul de mine”, “cine, io?”, “vaai…” si se creioneaza primele discursuri pentru a explica si a demonstra apartenenta, totusi,  la specia umana. In general, etapa descrisa aici dureaza intre 15 si 90 de minute dar exista si cazuri exceptionale cand se pot atinge chiar 300 de minute.

-Primii pasi (aveti un premergator ?). Este, poate, cea mai chinuitoare faza a renasterii diurne. Aici se intampla dezlipirea de culcus (oricare ar fi fost el), cautarea hainelor (daca este cazul), contactul cu baia si instrumentele specifice (din nou, daca este cazul), stabilirea coordonatelor geografice actuale si viitoare, vizualizarea informatiilor regasite in etapa anterioara (insotite de un car de injuraturi) precum si incercarea de a elimina o parte din semnele de intrebare aparute la pasul precedent. Pe final, functiile loco-motorii incep sa se apropie de parametrii normali.

-Restul de pasi. Este, practic, integrarea in societate. Aici ii vedem si ii recunoastem. Acum apar mistourile vis-à-vis de ochisorii lor incinsi si de mersul semi-humanoid. Pentru ei, in aceasta etapa totul se multiplica. Timpul, greutatea, forta de frecare cu aerul, sunetele, totul. In fata ochilor se deruleaza o singura imagine, suprapusa peste cele inconjuratoare: patul de acasa, racoros, linistit. Pe cuvantul lor ca e ultima data cand mai fac asa ceva…

-Comandam si felul doi ? (optional). Acest ultim pas, de obicei, este parcurs de experti, fie din voluntariat, fie bazandu-se pe principiul “cui pe cui se scoate”. Sunt sanse mari ca dupa o astfel de etapa sa fi aparut teoria cu repetarea istoriei.

Continuarea, in episodul urmator.

Îmi aduc aminte când eram pi la Chişinău, îmi ziceau moldovenii mei că noi românii folosim prea multe cuvinte din engleză: VOI VORBIŢI RUSĂ BĂĂĂĂ!

În trecut: am fost în Lord's luni seara după ce am vazut un film la MALL. Review-ul la film am să-l fac cu altă ocazie, poate. Ne-am comandat o bazooka şi 4 pahare. La un moment dat apare o grasă care semăna, da perfect, şi la faţă şi la kile', cu o tipă din filmu pe care tocmai îl văzusem. Mă pun eu să îi fac o poză, da cum în Lord's e un pic mai întuneric nu prea iese aşa că am pus pe "night mode". Poza nu iese dacă nu stă aparatul fixat pe ceva, deci l-am pus transversal (caută în DEX Gica) pe paharul de bere, numai că vaca aia, adică aia care semăna cu shmenu din film mă, plecase de la masă aşa că am mai aşteptat. Între timp vine ploaia aia barbară afară şi intră lumea de pe terasă înăuntru, printre care şi o "cunoştinţă" de-a lu' Miloo. Ăsta să fie politicos vrea să îmi facă cunoştinţă cu ea. Eu să fiu politicos mă ridic de pe scaun să întind mâna, doar că nu am mai apucat să şi dăm mâna ca îmi pică telefonu  în paharu cu bere. Mai mere amu după două zile da scârţie rău.

În dulcele stil clasic ieri seara pe primul loc Tuca - "blog mania cucereste romania. Da nu aveti nici o sansa tot PP ii miezU", pe doi Seby - "I see dead PPL" şi pe trei Oana - "it's all about scooby fuckin' dooo". Azi în etapa intermediară Kuki - "dar vai, nu sunt statusuri scremute pentru concurs? Cu mici exceptii normal.", pe doi Gica - "mate…sin30=1/2" şi pe trei Rares - "3.30-4.30 chill out session… manele by un vecin ratat".

Jim pierde 2 puncte pentru că s-o beşit la Nicky în maşină aşa că alea două i le dau lui, adică lu Nicky mă.

..:: Divizia A Dreamfactory la Statusuri ::.. şi..:: Divizia B Euphoria la Statusuri ::..

Clasament Provizoriu | ETAPA 21 şi ETAPA 22

Loc	Nume	Puncte		Loc	Nume	Puncte
1	Gica	20		1	Gaby	1
2	Seby	18		2	Sheff	0
3	Kuki	17		3	Alex	-7
4	Tuca	16		4	Jim	-100
5	Nicky	16
6	Pitic	13
7	Timea	13
8	Oana	11
9	Emi	10
10	Rares	10
11	Andreea	6
12	Nina	5
13	Ovi	5
14	Nadina	3
15	Emi TM	3
16	Ramona	3
17	Tanya	3
18	George	1

]]> http://motanes.wordpress.com/?p=798 Wed, 09 Jul 2008 10:27:49 +0000 motanes http://motanes.wordpress.com/?p=798 Tsingtao Lager is brewed and bottled by the Tsingtao Brewery-the 10th largest brewery in the world.  Also, Tsingtao Lager is the 12th largest beer brand worldwide.

The Tsingtao brand is sold in more than 50 countries worldwide and accounts for more than 50 percent of China's total beer exports. In fact, Tsingtao is the number-one branded consumer product exported from China.

Mi-a fost lene să mai traduc, dar  (bine că sunteţi voi deştepţi!) aţi priceput despre ce-i vorba. Am băut şi eu d'asta. Merge. Dar eu am găsit la cutie, într-un restaurant chinezesc. Văd că în China poţi să cumperi şi la pungă. Ca laptele.

Potrivit unui studiu recent realizat de compania independentă de marketing şi consultanţă "Added Value" şi iniţiat de SABMiller, privind preferinţele europenilor în materie de consum de bere şi băuturi alcoolice, s-a constatat că românii sunt cei mai generoşi băutori de bere din Europa.
Românii sunt primii din Europa care ar "face cinste" cu o bere chiar dacă ştiu că gestul nu le va fi întors cu aceeaşi ocazie. 91% dintre români sunt gata să ofere o bere unui prieten fără să aştepte alta în schimb, în timp ce suedezii sunt cel mai puţin dispuşi să facă acest gest.
În ceea ce priveşte numărul maxim de persoane pentru care un european ar "face cinste" cu o bere, studiul arată că românii ocupă şi aici primul loc, cu peste 10 persoane, urmaţi de belgieni, olandezi şi spanioli.
Când vine vorba de plată, cehii par să fie cei mai "corecţi" băutori de bere, ocupând primul loc al clasamentului în ceea ce priveşte împărţirea costului consumaţiei: 97% dintre cehi plătesc doar propria consumaţie, în timp ce 82% dintre olandezi şi 77% dintre belgieni împart "frăţeşte" (50:50) costurile. Francezii au obiceiul de a plăti chelnerului după fiecare "rând" de beri comandate, în timp ce românii (84%), germanii (81%) şi cehii (90%) preferă să achite la sfârşit.
Danezii şi suedezii sunt cei care preferă berea cu orice ocazie. Dintre europeni, danezii sunt cei care preferă cel mai mult să bea berea acasă cu familia, în timp ce suedezii conduc topul în ceea ce priveşte consumul de bere la prima întâlnire, la întâlnirile de afaceri şi atunci când iau cina la restaurant. În ceea ce priveşte ocaziile de consum, majoritatea românilor (94%) preferă să bea berea acasă, la mesele cu familia, 61% la cinele de la restaurant, 54% dintre aceştia beau bere la nuntă, în timp ce numai 23% consumă bere la întâlnirile de afaceri. (sursa: Curierul National)

Totusi, potrivit Adevarul, cei mai mari consumatori de bere din Europa rămân cehii, cu 160 de litri, urmaţi de nemţi, cu 116 litri.

Morala: Romanii bem multa bere, o mare parte din ea primita sub forma de cinste, ceea ce intr-un fel ar si explica de ce bem atat de multa bere!